Si a intrat in scara blocului, iar el si-a vazut de drum, mergand usor spre casa, gandindu-se la cele intamplate. I-a spus ca-l va suna a doua zi, asa ca el a asteptat neincetat langa telefon, era sigur ca nu va suna, stia din experienta, n-ar fi fost prima oara, totusi nu l-a oprit sa spere in continuare, insa ar fi vrut sa nu sune. Au trecut zilele, nici o urma, nici un semn de la ea, a uitat de el, i-a fost greu la inceput dar a realizat si a acceptat asta in cele din urma, acel sentiment de goliciune a dat navala peste el, nici scorbura din unui copac nu se compara cu gaura din pieptul sau. Fumul de tigara mai umple vidul pe-alocuri, cate-odata, dar prea putin. Inima ii "bate inafara pieptului, expus tuturor elementelor". Zgomotul bormasinii il sacaie, cand reuseste sa inchida cate-un ochi sa adoarma, cam rar se intampla, merei ii strica cineva somnul, adoarme ziua, mai degraba zis motaie. Se uita-n ceasca de cafea cand se trezeste, priveste-n gol si-si mai aprinde din cand in cand cate-o tigara. Astfel zi de zi e nevoit s-o ia mereu de la capat, dar nu ajunge nicaieri.