A fost inde-ajuns sa ies pe geam, sa privesc spre departare, sa ma pierd in luminile orasului, ca mi s-a facut dor de tine. Sarutul tau imi bantuie buzele iar imbratisarea ta imi intensifica sentimentele. Esti refugiul meu de mai, calauza mea in intunericul noptii, luceafarul, in lumina covarsitoare generata de soare ziua, vesta mea de salvare in bataia valurilor, oaza mea de apa in desert. Gandul neincetat la tine ma tine noaptea treaz, iar frica c-ai sa cedezi ma inspaimanta. Am ajuns sa am ceva incredere in tine desi am anumite retineri, insa chiar si asa tin cu tot din-adinsul sa fi fericita. Vreau..