Era o dimineata de mai, chiar cea dintai, mireasma ei a umplut vama, carata pe aripile vantului, soarele cand a vazut-o a iesit din mare, s-o incalzeasca, nu cumva sa-I fie frig. Din departare pescarusii au rasarit, sa-I admire parul “fluffly” acoperit cu-o palarie neagra. Purta o vesta de blugi, colanti negrii si sandale.  Chipul ii rezona de fericire, si ce zambet frumos avea, privirea ei era patrunzatoare, simteai cum intra si alearga prin tine, lasandu-te-n spate, privind dupa ea, sarind in sus de fericire , atingand valul cu mana. Intr-un final, se aseaza pe plaja, privind spre infinitul marii, nisipul i-a dus dorul, o imbratiseaza si o invaluie de frica sa nu o piarda. Pentru si chiar daca numai pentru o clipa, am vazut perfectiunea ei.