E noapte dar lipseste somnul, dorul ii dicteaza, il tine treaz. O ia din loc mergand sa caute roua diminetii pe iarba verde de campie, soarele ce iese lin din mare, adierea racoroasa a vantului pe faleza, lumina farului noaptea ce ghideaza marinarii spre tarm, dar tot ce gaseste el e chipul ei splendid, zambetul radiant si ochii cei negrii patrunzatori ce-l hipnotizeaza. Nu se opune, are increderea in ea, o lasa sa-I cutreiere mintea, sa-I afle secretele , stiind ca e pe maini bune. Ce paradox, merge s-o caute si se pierde in ea, in complexitatea ei primitoare, citind-o in fiecare zi ca pe o carte deschisa asteptand sa afle finalul, dar in fiecare zi pagini noi sunt scrise. O carte buna ce nu se mai termina.