E canicula, timpul se dilata sub caldura insuportabila generata de marele cuptor cosmic ce sta de veghe de dimineata pana seara. Ziua incepe  cu o mangaiere, o adiere fina, amagindu-te, ca dupa vre-o doua ore sa te loveasca valul de caldura. Plictiseala invadeaza si ea peisajul, simtindu-se nebagata in seam. Visezi cu ochii deschisi la o seara racoroasa pe plaja, cu o bere rece in mana, neatins de problemele vietii cotidiene, dar esti trezit in scurt timp de tovarasul tau care, observand ca nu esti atent la ce are de spus, iti atrage atentia. Iti consumi timpul cu lucruri marunte, care la final n-au nici un fel de impact asupra nimanui, si supravietuiesti astfel inde-ajuns de mult sa simti adierea serii, te gadila incet, dar cand se lasa calmul realizezi ca a mai trecut o zi, ca oricare alta, iar voi n-ati vorbit, nu v-ati vazut, dar te obisnuiesti cu ideea ca nici ei dar nici tie nu  va pasa si treci peste, urmeaza o noua zi.