Am nevoie de somn, dar nu pot, de fiecare data cand inchid ochii vad abisul pe spatele pleoapelor mele, ma rostogolesc in pat cu orele, renunt si ma ridic. E ca si cum somnul fuge de mine iar pe masura ce zilele trec si sunt privat de el sunt tot mai obosit, nu reusesc sa-l ajung din urma. Intr-un final insa, i se face mila, se opreste, si adorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu