Si-acum , ca am ajuns la final de drum ploaia s-a terminat , ceata s-a ridicat , totul e limpede precum o un rau de munte , un rasarit la mare , o lacrima inocenta , sufletul unui copil . Nu imi pare rau , nu am de ce sa ma simt vinovat , stiu ca am facut tot posibilul , iar pe tine nu te condamn ca nu ai facut-o , poate nu ai avut ce sa-mi oferi . Poate asa esti tu , de neschimbat , de neinduplecat , de neconceput , fiecare in lumea lui , unde ard carbuni , alimentand un orgoliu nehalit , ce nu poate fi potolit , de nici-un chin sau suferinta , de nici-o briza sau vointa . Decaderea te-a facut sa uiti , sa minti pe fata , crezand probabil orb , acel om prost ce te-a iubit .
Nu v-am ascultat , am fost de miopie purtat .
